Rolul optimizarii link-urilor interne ale unui site

O zona putin folosita in optimizarea paginilor tine de utilizarea corecta a legaturilor interne dintre pagini (numite link-uri interne sau internal linking).

Putin stiu ca link-urile interne dintr-un site sunt o forma foarte buna de a descoperi continutul relevant si de a crea corelari intre subiecte, atat pentru roboti cat si pentru vizitatori.

De obicei link-urile interne sunt pana la un anumit nivel create din inertie. O pagina ofera un link intern catre o alta pagina doar daca stim ca exista un continut asemanator sau prin sistemele automate de legaturi oferite de unele platforme de blogging sau ecommerce.

Dar lucrurile sunt mult mai profunde atunci cand vine vorba de link-uri interne si legaturile dintre subiecte.

Sa incepem cu inceputul…

Ce sunt link-urile interne si care e rolul lor

Link-urile interne sau internal links sunt legaturi contextuale sau de navigare (sortare) intre paginile unui site.

Sunt folosite atunci cand facem referire catre un subiect discutat intern, devenind link-uri externe atunci cand oferim un link catre un alt site.

Link-urile interne ajuta la ierarhizarea continutului creand legaturi interne intre subiecte asemanatoare sau completand subiectele, dupa caz.

Ofera oportunitatea de a crea un echilibru interior pentru autoritatea oferita de paginile importante, cum ar fi prima pagina a site-ului.

Homepage-ul unui site e, de obicei, cea mai sustinuta (extern si intern) pagina dintr-un site, acumuland o autoritate pe ca Google, printr-un algoritm propriu, o denumeste PageRank.

Vizitatorii folosesc link-urile interne, sub diferite forme, pentru a naviga prin site. Meniurile, link-urile din sidebars sau footer, paginatiile de categorii, filtrele de produse sau tag-urile de articole sunt optiuni de navigare si filtrare a continutului, formand link-uri interne.

Cere preturi pentru serviciile SEO pe care il oferim si afla cum iti poti optimiza site-ul folosind link-urile interne in mod corespunzator!

Diferenta dintre link-urile contextuale si link-urile de navigare

In timp, algoritmii si robotii (crawlers) au fost “educati” sa diferentieze link-urile unui site astfel incat doar link-urile utile sa poata fi analizate.

Si aici ar trebui sa diferentiem link-urile de navigare de cele contextuale.

Link-urile de navigare prin site sunt de obicei folosite de roboti, la inceput, pentru a descoperi continutul site-ului si pentru a defini mai clar structura si subiectul site-ului analizat.

Sunt luate in calcul link-urile din meniuri, footer, filtre sau sortari, paginatii de categorii, elemente de cod (header sau footer), pagini repetative cu continut nerelevant vizitatorilor, denumite boilerplate content.

In imaginea de mai sus puteti vedea cum se calculeaza numarul real al link-urilor interne. Dupa o scanare a site-ului, incercati sa accesati o pagina 404 pentru a extrage link-urile repetative din meniuri si footer.

Aflati acest numar si incercati sa il scadeti din numarul generat la scanare. Eu am folosit Screaming Frog pentru a scana site-ul si a afla link-urile interne.

In general, acest continut boilerplate (cu link-urile lor) nu e considerat important pentru SEO, algoritmii fiind instruiti astfel incat sa invete din el si deci sa il evite atunci cand analizeaza continutul.

Exceptie ar putea face link-urile interne prin breadcrumbs, ele avand un rol important in clasificarea continutului dupa categorii dar si un mod practic de a naviga catre sectiunile din care un articol sau un produs face parte (UX).

Dar mai importante sunt link-urile contextuale, pe care multi le folosesc foarte putin, lasand totul in baza automatizarii (pluginuri si module pentru continut asemanator).

Link-urile contextuale sunt link-urile inconjurate de continut care ofera un anumit context relationat cu anchor text-ul acelui link. Se presupune ca ele ofera o valoare mai mare link-urilor interne, venind in mod natural in continut.

Pentru a putea oferi link-uri contextuale ar trebui sa stapanim continutul site-ului foarte bine, doar astfel putem oferi link-uri interne relevante si in context cu subiectul tratat.

Algoritmii Google pot analiza si determina contextul si relevanta unui link intern, tehnologia a avansat foarte mult in ultimii ani.

Google poate determina “naturaletea” sau relevanta informatiei si nevoile celor care fac cautari in Google. Exista metode de predictie a celor mai frecvente cautari, corelate cu comportamentul din Google sau din site-ul accesat, generand un scor de satisactie a utilizatorului.

Voi detalia subiectul in subsectiunile de mai jos.

Imbunatatirea crawling-ului si a indexarii prin link-urile interne

Printre semnalele pe care Google le foloseste pentru a descoperi si analiza un continut se numara si link-urile interne.

Link-urile interne definesc cel mai usor nevoia de crawling pentru roboti si oportunitatea de a indexa anumite pagini. Tot ele, prin anchor texte, ajuta la analiza continutului pe care un site il are si coreleaza subiectele dupa specificul lor.

In documentatia specifica privind “Cum functioneaza Google search” se face referire la

“.., Google must constantly search for new pages and add them to its list of known pages.
…

Some pages are known because Google has already crawled them before. Other pages are discovered when Google follows a link from a known page to a new page.
…
Get your page linked to by another page that Google already knows about.”

Deci link-urile interne ajuta foarte mult atunci cand vine vorba de descoperirea unor pagini, contextul dintre ele si indexarea la cautari.

Link-urile interne cu anchora pentru subsectiuni

O forma ceva mai populara in zilele noastre e cea in care un subiect e impartit in subsectiuni iar acestea formeaza un tablel de subiecte ce ofera link-uri cu anchora catre ele.

Stim despre ele ca Google le ia in calcul pentru crawling, datorita anchorelor, dar atunci cand vine vorba de afisare la cautari, ele apar ca optiune de salt catre subsectiunea respectiva.

Spre exemplu, acest articol are un tabel de subiecte cu link-uri catre subsectiuni, cu anchora.

Link-uri interne cu nofollow

Intr-o perioada mai indepartata se foloseau link-uri interne cu nofollow pentru a prioritiza crawlingul, la acea vreme nofollow era o directiva si nu un indiciu.

Din martie 2020 nofollow e mai degraba un indiciu pentru Google, motivatia tinand de faptul ca online-ul e mai sarac daca Google nu poate “vedea” ce e dupa aceste link-uri. Referirea e facuta in special pentru link-urile externe, desi si in cazul link-urilor interne a devenit valabila regula.

Totusi, tinand cont ca nu toate link-urile sunt egale, unele pagini pot avea link-uri interne cu nofollow astfel incat robotii sa poata prioritiza crawling-ul si atribuirea de PageRank intern (denumit CheiRank) paginilor relevante.

Spre exemplu, unele site-uri au ca pagina cea mai bine consolidata, pagina de termeni si conditii. Aceasta pagina nu e relevanta in cautari decat daca exista cautari de brand referitoare le acest subiect.

Nofollow pe link-urile interne poate fi folosit pentru filtrele de produse sau sortari neindexabile (noindex,nofollow), acolo unde un link fara nofollow ar genera un consum inutil de crawling, lipsa nofollow-ului fiind o invitatie spre crawling.

La fel sectiunile de logare/inregistrare site, cosurile magazinelor online, link-urile interne din comentarii, recenzii etc.

Aceasta regula e valabila daca pagina interna care primeste link cu nofollow are la randul ei restrictie de indexare, prin noindex,nofollow si nu reprezinta PageRank sculpting.

Link-uri interne deschise intr-o alta fereastra de browser

target=”_blank” e un atribut folosit in special pentru paginile externe. In termeni de UX (user experience), un vizitator ce acceseaza un link extern ar trebui sa deschida o noua pagina pentru a putea pastra pagina initiala in browser.

Devenise o practica (eronata) ca si link-urile interne sa trimita vizitatorii catre o pagina noua pentru pagina accesata. Din considerente de comportament uman si obisnuinta, recomandarea e ca paginile interne sa se deschida in aceeasi fereasta/tab.

Administrarea link-urilor interne

In timp, paginile pot fi schimbate sau devin inaccesibile datorita modificarilor firesti de structura.

Acest lucru poate genera un volum mare de link-uri interne care redirectioneaza sau trimit catre pagini inexistente.

E bine ca aceste legaturi interne sa fie modificate astfel incat sustinerea interna sa se reafaca pentru paginile active.

Reverificati relevanta continutului dintre cele doua pagini, faptul ca anchor textul pastreaza intentia initiala de a da link si a fi accesat de catre vizitatori.

Paginile pot fi reoptimizate, schimband sau imbunatatind sensul initial al subiectului tratat.

Paginile orfane si link-urile interne

Folosind sisteme automate de a lega articolele intre ele puteti ajunge ca un numar de articole sa devina “orfane”, adica sa nu existe nici o legatura catre ele.

Alteori, acest lucru se datoreaza faptului ca acele pagini orfane nu au nici o legatura relevanta ca subiect si deci, nu exista nici un alt articol care sa faca trimitere catre ele.

Exista sansa ca aceste pagini sa fie uitate, in cazul blogurilor, ele ajung sa fie uitate in arhive.

Cunoastererea propriului continut poate salva aceste link-uri, mai ales daca nu sunteti la inceput cu creatul continutului pe site.

Link-uri interne in codul sursa

Desi suntem obisnuiti sa consideram link-uri interne doar ceea ce vedem in continut, robotii Google vor considera legaturi bune de urmat si pe cele existente in diferite fisiere Javascript, PDF sau fisiere ce pot fi verificate de ei.

Iar lucrul asta uneori genereaza probleme mari pentru ca robotii Google vor considera acele legaturi ca fiind bune de verificat si eventual de indexat.

E si motivul pentru care uneori crawlingul e consumat pe fisiere mai putin importante sau pagini care nu ar trebui sa fie indexate ajung sa se regaseasca in indexul Google. Analizeaza server logs pentru a putea gasi eventuale link-uri interne in cod, link-uri verificate inutil de robotii Google.

Nefiind foarte avansat in zona de dezvoltare a site-ulrilor, ma voi opri aici pe acest subiect, incercand totusi sa trag un semnal de alarma privind potentialul negativ in aceasta zona.

Consolidarea unor pagini interne dupa subiecte relevante

Link-urile interne pot consolida pagini care raspund in mod relevant unor cautari cu volum, ele fiind, din punct de vedere a taxonomiei, pagini importante (content hubs).

Aceste pagini importante primesc link-uri interne de la pagini cu continut asemanator sau care completeaza un subiect.

Cu alte cuvinte, pagini secundare ofera link-uri interne catre aceeasi pagina importanta, cu scopul evident de sustinere la cautari pe anumite cuvinte cheie.

Aici modelele de structurare a continutului poate cuprinde: capitole dintr-un set complet de resurse, gen tutoriale; librarii de resurse utile (How to) structurare intuitiv; ghiduri explicative pe subiecte mai complexe; etc.

Puteti citi despre content silos/content hubs aici.

In imagine puteti vedea o analiza facuta cu Gephi prin care se pot determina grupurile de pagini ce primesc cel mai mult CheiRank (PageRank intern) dar si ponderea lor in cadrul site-ului. Pentru analiza puteti citi acest articol.

Tot cu analiza de CheiRank facuta cu Gephi puteti detecta irosirea lui pe paginile inutile din punct de vedere al indexarii.

Foarte util pentru a intelege structura site-ului si alocarea CheiRank-ului in paginile interne.

Ce sunt achor textele si care e rolul lor

Legaturile (interne sau externe) intre pagini se pot face prin cuvinte cheie ce pot fi accesate, denumite anchor texte. O alta forma de link intern se poate realiza prin imagini (bannere sau butoane).

Anchor textele au rolul de a face legatura, la nivel de subiect, intre doua pagini.

Google foloseste aceste anchor texte pentru a genera indicii privind relevanta dintre subiecte, printre altele.

Utilizatorii sunt motivati de a accesa un link prin intermediul textului care le „recomanda”.

In zona de jurnalism, anchor textele au devenit din ce in ce mai „apetisante”, denumirea englezeasca fiind de clickbait.

Oamenii sunt tentati sa dea click pe link-uri datorita anchor textelor folosite, anchor texte care ajung sa foloseasca diferite tertipuri ce starnesc curiozitatea.

Relatia dintre anchor texte si subiecte

Anchor textele sunt punti intre subiecte si ofera metode de acces pentru vizitatorii interesati.

Cu cat cuvintele cheie din anchor texte sunt mai expresive si mai relevante, cu atat mai mari sansele ca acel anchor text sa fie relevant subiectului si sa ofere o motivatie vizitatorului de a-l accesa.

Legaturile contextuale intre subiecte nu au doar rolul de a oferi o metrica intr-o unealta de analiza SEO ci, in special, au rolul de a favoriza accesul spre un alt subiect relevant, venit ca o recomandare sau ca o sursa complementara subiectului initial.

O metoda simpla de a verifica relavanta si naturaletea unui link e sa urmariti accesarea lui.

Puteti face asta folosind Google Analytics Navigation Summary, selectand pagina dorita. In partea dreapta sunt paginile catre care au plecat vizitatorii.

Mai jos vom vorbi despre o metoda de a calcula un CTR intern pentru aceste link-uri interne, rata de click care ar putea evidentia si mai bine raspunsul vizitatorilor la anchor textele folosite.

Ce cuvinte cheie folosim in anchor texte

Anchor textele pot evidentia nume de branduri, produse, titluri de articole, cuvinte neutre, in functie de strategia SEO folosita. Ele vor oferi informatie suplimentara privind contextul si relevanta subiectelor.

Ele pot exprima exact o cautare, pot fi fraze ce contin cuvinte cheie din cautari sau combinatii intre cele doua. Ideal ar fi ca, cunoscand subiectele, anchor textul sa fie cat mai intuitiv pentru vizitator, facandu-l sa il acceseze.

Puteti oricant testa anchor textul astfel incat el sa poata obtine maximum de click-uri si sa se dovedeasca a fi cel mai relevant pentru vizitatori.

Inconsistenta anchor textelor in timp

Asa cum spuneam, anchor textele ofera indicii de continut si context intre pagini.

Uneori legaturile intre link-uri se pot face prin anchor texte diferite, anchor texte care nu sunt “fidele” unui anumit subiect.

Pe scurt, o pagina poate primi link-uri interne cu anchor texte diferite, dupa exemplul urmator:

Desi numarul de anchor texte ce continu Nume Produs e mai mare, se poate observa ca exista pagini interioare care ofera link-uri catre aceasta pagina de produs, cu alt anchor text.

Unele din anchor texte nu sunt deloc reprezentative pentru pagina, creand confuzie pentru vizitatori si robotii de analiza putand avea implicatii negative asupra paginii, in ideea ca ea ar putea aparea la o cautare nerelevanta.

Administrati anchor textele cu unelte specifice de analiza si incercati sa exprimati prin ele topicul initial.

Cum calculam CTR-ul intern al unui anchor text

Pentru cei atenti la date si interesati sa isi creasca performantele de optimizare onpage, exista metode prin care putem analiza si testa anchor textele si plasamentul lor.

Eu ii zic CTR intern pentru ca e tot o forma de rata de click ce poate fi calculata.

Teoria e urmatoarea: dupa modelul CTR-ului traditional, putem considera vizualizarile de pagini ca fiind echivalentul afisarilor la cautari, impartite la click-uri sau accesari = rata de click intern.

Pentru a vedea vizualizarile paginii analizate folosim Google Analytics, sectiunea Behavior > Site Content > All Pages. Aici putem vedea date privind navigarea din pagina in pagina a vizitatorilor. A nu se confunda cu Behavior > Site Content > Landing Pages care reflecta comportamentul celor care au aterizat direct pe acele pagini.

In functie de anchor text, e plasarea in cadrul articolului, a contextului, a relevantei poti mari sansele ca un vizitator sa dea click pe link-uri.

Detalii sunt in articolul de mai sus.

Practici gresite de a folosi link-uri interne

Folosirea tag-urilor pentru internal linking

E un subiect despre care am mai vorbit acum multi ani. Tag-urile sunt folosite destul de prost de catre multi publisheri sau chiar bloggeri.

Tentatia de a crea tag orice cuvant “cu potential” e greu de stapanit.

Exemple: 1, 2, 3, 4 si mai sunt si altele. Nu e nevoie ca orice litera, cifra sau cuvant din alfabetul limbii romane sa devina tag. Dimpotriva, e chiar foarte nociv, aceste pagini neavand cine stie ce continut util vizitatorilor.

Un model romanesc apropiat de o forma buna de folosire a tag-urilor gasiti la b1.ro, unde tag-urile sunt in general landing pages pe cuvinte cheie importante, cu volum.

Pe zona internationala, theguardian.com ofera un model interesant de folosire a tag-urilor ca pagini ce raspund in mod relevant unor cautari cu volum.

In imaginea de mai sus e o analiza privind link-urile interne pentru The Guardian, plecand de la un articol din zona sportiva. E doar un detaliu dintr-o harta mai mare, nu aveam cum sa pun toata structura.

The Guardian nu isi iroseste CheiRank decat pe sectiunile importante, cele care aduc volume de trafic organic. Restul sunt structuri interne ce grupeaza articole relevante pentru subiecte de interes, subiecte cu volume mari in cautar. Asta fara a omite nevoia naturala a utilizatorilor de a gasi si structura articole pe anumite subiecte de intere.

Repetarea link-urilor in cadrul unui continut

Exista o regula (neconfirmata de cei de la Google) conform careia doar primul link dintr-o pagina conteaza, oriunde ar fi pus al doilea, el nu mai are acelasi impact.

As lua in calcul regula asta doar daca acel link intern are acelasi anchor text… Asa cum ziceam mai sus, valaoarea unui link (intern sau extern) e data de anchor text si context (sensul fazei ce contine acel link) generand relevanta.

Dar daca ar fi sa vorbim de oportunitatea de a da de doua ori link catre aceeasi pagina, atunci cred ca sunt putine cazurile cand se justifica asa ceva. Sa dai de doua ori acelasi link cu anchore diferite e iar o abordare cam nefireasca.

Lipsa unei strategii privind oportunitatea si plasamentul unui link intern

Printre „regulile” neoficiale privind plasarea unui link se mentioneaza faptul ca link-urile ar trebui sa fie plasate cat mai sus in cadrul unei pagini (above the fold) oferind astfel o sansa de a fi accesate mai usor de vizitatori.

Regula isi are valoarea doar in conditiile in care anchor textul acelui link (intern sau extern) e intr-adevar accesat de vizitatori.

Stim ca vizitatorii vizualizeaza doar un anumit procent dintr-o pagina, comportamentul diferind in functie de subiect si modul cum e formulat acel continut.

Ar trebui totusi luat in calcul si oportunitatea de a accesa un link, indiferent de plasarea lui in continut.

Random Surfer Model e un model ce analizeaza comportamentul uman si ofera probabilitati privind link-urile accesate de vizitatori. In mare asta e teroria.

In functie de acest Random Surfer Model, Google aloca o formula de calcul mult mai apropiata de realitate privind alocarea de PageRank intre pagini.

Nu toate link-urile trebuie sa primeasca PageRank, motiv pentru care nu toate paginile ajung sa fie indexate in Google. Cine vrea sa citeasca mai multe poate vedea acest fisier din 2007, apartinand lui Szekely Endre, gasit pe site-ul universitatii Babeş-Bolyai din Cluj.

Exista chiar o metoda predictiva de a detecta sansele de accesare ale unor link-uri dintr-o pagina, numita Guess.js prin care se urmareste incarcarea in avans (predictibilitate) a unor link-uri ce au sanse mari de a fi accesate de vizitatori.

Desi scopul e optimizarea performantei de incarcare prin predictibilitatea oferita de datele din Google Analytics, putem corela si concluziona ca aceste link-uri vor fi accesate de vizitatori in functie de pozitie si relevanta in contextul subiectului.

Un exemplu de folosire gresita a unui link (intern sau extern) si evidentierea predictibilitatii de compotrament uman privind accesare: intr-un text despre device-uri mobile avem o fraza de genul: „astfel, husele pentru modelul Samsung pot fi cele mai eficiente, comparativ cu alte modele„.

Tendinta e de a da link pe anchor textul „modelul Samsung” catre o sectiune de huse pentru dispozitive mobile, spre exemplu. Dar relevanta intre anchor text, pagina catre se da link si contextul in care e link-ul pus nu e naturala.

Link-ul catre acea sectiune ar trebui sa fie pe „husele pentru modelul Samsung” pentru ca subiectul catre care se face referire sunt husele si nu modelul de dispozitiv mobil pentru acel brand,

Cum analizam distribuirea link-urilor interne – tooluri

1. Google Analytics – Navigation Summary.

2. Scanuri cu ScreamingFrog.

3. Gephi pentru a defini grupurile de pagini ce primesc CheiRank (PageRank intern).

4. CognitiveSEO au o analiza destul de buna pentru zona asta, din pacate nu foarte mult dezvoltata. Evident ca mai sunt si altii care ofera astfel de optiuni, eu recomand ce folosesc.

5. infocaptor.com pentru grafice Sankey Flow, n-am reusit inca sa fac ceva in Data Studio care sa mearga pe zona asta.

6.  Ochiul uman si instinctul bunului simt. Desi e pus ultimul, omul e cel care poate observa cel mai usor lucrurile si le poate pune intr-un context relevant.

Evident pot fi multe alte unelte care sunt special create pentru analiza de genul asta sau pur si simplu le puteti voi converti spre unelte care sa ofere solutii relevante (cum ar fi infocaptor.com care are o cu totul alta menire, dar am reusit sa folosesc optiunile in scopul dorit).

Acum ca stiti toate astea, spor la optimizat pagini si link-uri interne!