PTC (pay-to-click) sau succesul fara margini in Romania


Era o vorba candva: „Nu da maimutei briciul”, care se aplica foarte bine cu ce voi scrie in acest articol. Ca in multe alte articole, subiectul principal e metoda si modul cum o aplica oamenii, nu in mod special firmele care pun la dispozitie metodele sau care o aplica.

Zilele trecute Bogdan Pantoc a facut o analiza privind modul cum un anumit site ofera pe bani o optiune de a fura caciula clientilor de catre unele firme din domeniul online. Viespar.ro – Iluzii pentru o Piata Credula si Inocenta e un articol scris de el despre aceasta „metoda de a face bani online”.

Plecand de la acest articol am inceput sa leg unele lucruri care pana acum nu aveau nici o explicatie.

„Se facea” ca era un client care avea un cont PPC Adwords dat spre administrare unei agentii de PPC. Nu spunem care, nu isi are rostul. Dupa modelul celui prezentat aici sau aici agentiile au gasit o noua metoda de a face „performanta”.

Metoda e simpla si la indemana oricui: se ia un client nou, se importa din Analytics tranzactiile in Adword, se creeaza in Adwords o sursa identica de conversie cu cea din Analytics, se cer bugete pe masura si se vine cu succesul in cifre.

Tactica ar putea fi si mai simpla: agentia da task-uri prin viespar.ro (care ofera o metoda de PTC (pay-to-click)), cerand ca vizitatorii sa caute pe Google anumite cuvinte cheie, sa aleaga anumite anunturi, sa faca browsing pe site si apoi sa plaseze linistiti o comanda.

Evident, conturile de Analytics si Adwords vor inregistra (la dublu) conversiile, ceea ce inseamna ca din cifre totul e bine. Clientul se da si el multumit, in fond daca e in cifre trebuie sa fie si in realitate. Ca sa nu mai zicem ca argumentul principal e „datele sint din Google, el nu fura„. Ceea ce e adevarat, Google nu fura, unele agentii in schimb ar putea face lucrul asta. Si nu e vorba doar de agentii, firme in general. E un moft romanesc sa numesti „agentie” o firma cu 6 angajati. Asa a fost si cu cei care se intitulau „CEO la firma mea” cu 4 angajati.

Citeste si:  Tableau Software + Google Analytics = Love

Campanii pe display pe junk sites (jocuri in special dar nu numai) generau conversii „ca mosu”. Oameni care stateau si se jucau sau citeau bancuri ajungeau sa genereze conversii la greu pe un site de servicii premium (unele chiar de lux). Cand zic oameni ma refer la copii in mod special.


Ceea ce e senzational e ca unele campanii au niste statistici demne de invidiat, performanta lor e coplesitoare.

Campanii de search ce performeaza senzational: 3 conversii, 1 click, o impresie.
Site-uri cu trafic bun, ce in mod normal au rata de conversie slaba datorita slabei optimizari a site-ului ajung sa aiba rate de conversii „foarte bune”. Ptr cei mai multi, optimizarea unui site e un moft, important e sa curga pe teava mult trafic, intr-un sfarsit „o sa fie bine”…

Dupa o perioada, clientul isi da seama. El face parte din cei 0,1% din clienti care urmaresc ce se intampla cu banii pe care ii investesc si care stiu si ceva online. Dupa cateva raportari de succes, clientul isi da seama ca desi cifrele spun ca sint conversii, in realitate nu prea exista. Dintr-un numar raportat de conversii avand ca sursa Adwords (sau chiar marketing afiliat!) clientul e anuntat ca da in online sint marcate tranzactiile, dar in realitate ele nu exista.

Citeste si:  Snobism romanesc pe Twitter

Pai cum asa? Pai simplu. Oamenii genereaza online conversii/lead-uri, dar ele nu sint confirmate si in offline. Spre exemplu, iti dai niste date „reale” pe o pagina de cerere oferta, dar cand esti contactat nu confirmi sau nu raspunzi. Cererea e anulata.

Sau, adaugi un cos un produs, dar ceri plata prin ramburs iar cand produsul ajunge la tine il refuzi ptr ca nu il mai vrei.

De aici apar „neintelegerile”: clientul vede din ce in ca mai multe tranzactii anulate in offline, agentia trimite din ce in ce mai multe tranzactii in online. Daca se prinde clientul atunci nu e nici o problema, el nu poate sti ce face agentia. In plus, ar trebui sa o dovedeasca, ceea ce nu e asa usor.

Sint sanse mici ca niste clienti sa se prinda de metoda, motiv ptr care lucrurile merg mai departe.

Antreprenorii Romaniei, unii dintre ei cel putin, au si sustinut proiectul „investind” in task-uri care ar trebui sa schimbe niste rezultate la cautari, nu si caracterul celui care a comandat task-urile. Asa cum Bogdan spunea, task-urile pe SEO si ORM sint egale cu 0, ele fiind doar o iluzie: poate intr-un tarziu o sa reusesti sa ascunzi cautarile negative, dar nu o sa reusesti sa iti corectezi caracterul sau faptele negative.

Articolul nu e real, e un pamflet, la fel si eventualele exemple date in articol. Crede-ma!

Sharing is caring!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *